În satul meu și frunza mă iubește, Îmi cântă doine dorul să-mi aline, Mă prinde armonia ca un clește Și mă topește Dragostea în Sine. Și cum să rup eu cingile Iubirii? Să plec unde nu mă cunoaște glia, Să-mi plâng sub vălul nopții trandafirii Cu flori și spini și toată România. Eu n-am plecat din sat, nu am putut, În satul meu salcâmii cresc pe oase de martiri, iar rădăcinile înfipte-n os domnesc aduc în floare, primăvara, regeștile simțiri. Salcâmule, rege al meu, lordule drept, ia-mi sufletul și sângele din piept și-nvie cu osu-ți regal șirul de voievozi fără egal. Din flori și frunze, din alb și verde pune șaua pe calul născut a se pierde You are viewing content tagged with 'poezie' - lumea satului, apia, revista, agricultura, dezvoltare rurala, silvicultura, medicina veterinara, utilaje agricole, anunturi agricole, tv, E ceață pe vale, iar satu-i departe. Mă smulse dintr-însul dorința de carte. Prin satul meu ce-l port de ani în gând La fel cum se gătea în primăveri, Mă furişez adesea ascultând Bobocii alintaţi de-un soare blând Cum se deschid de bucurie-n meri; Cobor apoi pe râu, din deal, izvor, Doar să clătesc în ape cristaline, Stârnind mireasma pâinii din cuptor, A morii piatră, ca să mă strecor Eram copilă-n satul meu, Ştiut prin vârful de Ţiglău, Dosit de dealuri cocoşate. Cu ochii larg deschişi priveam La tot ce-n jurul meu vedeam Şi dealurile-mi păreau înalte. Chetrişu-nalt, şi Ţarna-naltă, Ţiglăul n-am urcat vre-o dată, Că n-aveam aripi pentru zbor- De frică să nu ameţesc, În jos, spre sat,dacă privesc, Satul meu gură de rai, Satul meu cuib de dor. Eşti un picior de plai, Eu sunt al tău mândru fecior. Viaţa e grea, e şi uşoară Satul meu meleag sfânt. Dar când mă întorc la tine iară, Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ. Vremea trece, vremea vine. Sunt cărut şi eu deja. Dar tu satul meu veşnic tânăr ve-i rămâne, p0h2fY.

poezii despre satul meu